Hipoglicemia la volan, la școală și la locul de muncă

Înainte de a porni la drum cu mașina, glicemia trebuie să fie peste 90 mg/dL (5,0 mmol/L) [1]. Această valoare îți lasă o rezervă de siguranță deoarece în timpul condusului glicemia poate scădea uneori foarte repede [1]. Dacă pornești cu o glicemie mai mică, hipoglicemia poate apărea în aproximativ unul din patru drumuri [1]. Trebuie să știi că scăderea glicemiei poate începe chiar din primele minute de mers, așa că fii atent încă de la început [1].

Dacă glicemia este între 70 și 90 mg/dL (3,9–5,0 mmol/L), consumă hidrați de carbon (HC) înainte de a porni [2] [3] [4]. Dacă folosești un senzor uită-te și la săgeata de tendință, care arată dacă glicemia crește sau scade [5]. O săgeată în jos înseamnă că glicemia poate ajunge sub 70 mg/dL (3,9 mmol/L) în timpul drumului, chiar dacă valoarea de acum pare bună [1] [4] [5]. Pe drumurile lungi trebuie să testezi din nou glicemia la cel mult două ore, așa cum arată figura de mai jos [2].

Trebuie să oprești mașina cât mai repede într-un loc sigur [2] [4]. Apoi închide motorul, scoate cheia din contact și, dacă poți, treci pe locul pasagerului. În acest fel este limpede pentru oricine că nu mai conduci. Tratarea hipoglicemiei începe cu 15 g de HC care se absorb rapid [6]. După 15 minute trebuie să testezi din nou glicemia [6].

Hipoglicemia îți afectează felul în care conduci încă dinainte să o simți clar [3]. Mulți șoferi nu își dau seama la timp și tratează hipoglicemia abia după ce glicemia a scăzut destul de mult [3]. De aceea nu încerca să ajungi până la următoarea benzinărie. Glucoza trebuie să stea la îndemâna ta, nu în portbagaj [2].

Trebuie să aștepți cel puțin 45 de minute după ce glicemia testată cu un glucometru a revenit la normal, nu de la momentul în care ai mâncat [2]. Glicemia poate reveni destul de repede după tratarea hipoglicemiei, dar creierul are nevoie de mai mult timp ca să funcționeze din nou normal [7]. Timpul de reacție poate rămâne încetinit chiar și peste o oră după revenirea glicemiei la normal [7].

Revenirea glicemiei peste 90 mg/dL (5,0 mmol/L) trebuie verificată cu glucometrul, chiar dacă folosești un senzor [1] [4]. Din păcate mulți șoferi pornesc la drum prea devreme după ce au tratat hipoglicemia [2]. După o hipoglicemie severă, pauza de la condus este mai lungă, iar în multe țări legea prevede în mod explicit această pauză [2] [4]. Cel mai bine este să stabilești împreună cu medicul tău momentul în care poți relua condusul.

În mașină trebuie să ai la îndemână glucoză pentru cel puțin două tratamente ale hipoglicemiei, glucometrul cu teste și telefonul cu alarmele senzorului pornite [2] [4]. Păstrează două reprize de tratament deoarece uneori glicemia rămâne sub 70 mg/dL (3,9 mmol/L) după prima administrare de HC și va trebui să repeți tratamentul [6]. Majoritatea șoferilor tratați cu insulină au HC în mașină, dar multe dintre celelalte reguli de siguranță sunt respectate mai rar comparativ cu aceasta [2].

Adaugă apă, un card de identificare medicală care arată că ai diabet și o gustare cu HC care se absorb lent, cu grăsimi și proteine [2] [4]. Nu lăsa insulina în mașină, deoarece într-un autovehicul încins de la soare căldura o poate degrada [8]. Verifică o dată pe lună datele de expirare ale glucozei și ale testelor pentru glucometru.

O atenție specială necesită meseriile în care o hipoglicemie te poate pune pe tine sau pe alții în pericol imediat. Exemple sunt condusul profesionist, lucrul la înălțime sau cu utilaje, serviciile de urgență și aviația. Regulile diferă de la o țară la alta, iar pentru condus diferă și în funcție de categoria permisului [2] [9]. Unele meserii sunt încă limitate, dar tot mai multe devin accesibile, inclusiv cea de pilot de linie [9].

Ce contează este felul în care îți previi și îți tratezi hipoglicemiile, nu diagnosticul în sine. Diagnosticul de diabet nu decide în mod independent dacă poți conduce în siguranță [4]. Pacienții cu diabet de tip 1 pot ocupa orice post pentru care sunt calificați și pe care îl pot face în siguranță [9]. În aceste meserii sunt esențiale senzorul cu alarme, pauzele de masă și un plan scris, stabilit cu medicul.

Nu întotdeauna. În multe locuri de muncă anunțarea nu este obligatorie, dar unele au reguli proprii de siguranță, iar legile diferă între țări [9]. Locul de muncă ar trebui să îți ofere adaptări rezonabile, cum ar fi accesul la insulină, posibilitatea de a testa glicemia și timp pentru îngrijirea diabetului [9]. Aici intră și timpul pentru senzor sau pompă [10].

Majoritatea adulților cu diabet se confruntă cu prejudecăți legate de diabet, iar unii chiar cu discriminare, inclusiv la locul de muncă [11]. De aceea, o cale de mijloc este să spui la 1–2 colegi de încredere cum arată o hipoglicemie la tine și unde ții glucoza și glucagonul [6]. Trusa de prim ajutor a locului de muncă trebuie să conțină glucoză [6]. Glucagonul tău îl poți păstra la serviciu într-un loc pe care colegii instruiți îl cunosc [6].

Stabilește pauzele de masă la ore cât mai fixe, potrivite cu schema ta de insulină. Dacă pauza întârzie, nu administra doza de insulină pentru masă în avans, ci atunci când mâncarea este în fața ta, cum explică pagina despre mesele și hipoglicemia. Ține o gustare cu HC în sertar pentru zilele în care nu poți lua pauza de masă.

Prevenția hipoglicemiei contează și pentru munca ta. După hipoglicemiile obișnuite, care nu sunt severe, mulți angajați lucrează mai încet [12]. Aproape unul din cinci angajați care au o hipoglicemie la serviciu lipsește apoi de la lucru, în medie mai mult de o zi de lucru [12]. Dacă lucrezi în schimburi de noapte, momentul dozei de insulină bazală și al meselor trebuie stabilit împreună cu medicul, deoarece nevoia de insulină se schimbă pe parcursul zilei.

Profesorii trebuie să știe cum arată hipoglicemia la acel elev, cum se tratează și pe cine anunță. Pentru asta, fiecare elev cu diabet are nevoie de un plan scris de îngrijire la școală, aprobat de medic [13] [14]. Planul trebuie să cuprindă dozele de insulină, valorile țintă ale glicemiei, pașii de urmat într-o hipoglicemie și persoanele instruite să ajute la nevoie [13] [14]. Elevul ar trebui să poată testa glicemia, mânca și bea în clasă, iar glucagonul se păstrează în toate locurile în care merge elevul [13] [14].

La copiii mici, hipoglicemia se vede adesea în comportament prin iritabilitate, agitație, tăcere neobișnuită sau crize de plâns, descrise și pe pagina despre semnele hipoglicemiei [15]. Un elev cu hipoglicemie nu este trimis singur nicăieri, deoarece judecata îi poate fi afectată [14] [15]. Senzorul și pompa elevului, cu alarmele lor, se folosesc și la școală, iar personalul școlii îl ajută să le folosească [10] [16].

Te poate ajuta oricine a fost instruit din timp. La școală pot fi profesorii, asistenta și alți angajați instruiți, iar la serviciu colegii apropiați [13] [14]. Nu este nevoie de pregătire medicală ca să dai glucoză unui pacient conștient sau glucagon unuia care nu poate înghiți [6].

Instruirea durează puțin și se face din timp. Trebuie să arăți unde ții glucoza și glucagonul și să explici ce trebuie să facă cei din jur într-o hipoglicemie severă. Dacă nu poți înghiți, nu răspunzi sau ai convulsii, cei din jur nu îți dau nimic pe gură, îți dau glucagon și cheamă imediat serviciul de urgență [6].

Înainte să începi, este bine să îți testezi glicemia și să te asiguri că este în intervalul tău țintă. Glucoza trebuie să fie la îndemâna ta. Senzorul rămâne pornit, cu alarmele pe vibrații. La școală, planul scris trebuie să permită testarea glicemiei, mâncatul și o pauză în timpul examenului, fără penalizare [13] [14].

Stresul unui examen poate duce atât la hipoglicemie, cât și la o glicemie mare [14]. O hipoglicemie îți scade tocmai concentrarea, memoria pe termen scurt și capacitatea de gândire de care ai mare nevoie la examen [15]. Dacă simți o hipoglicemie, trebuie să o tratezi imediat, chiar dacă pierzi timp, deoarece altfel poți gândi mai încet o bună parte din examen [7]. Nu corecta cu insulină o glicemie crescută din cauza emoțiilor imediat înainte de a intra la un examen.