Name: Glosar de diabet
Published: 2026-09-02T00:00:00Z

Boala și formele ei

diabet zaharat: Boală cronică în care glicemia crește peste valorile normale, fie prin lipsa insulinei, fie prin acțiunea ei insuficientă.
diabet de tip 1: Formă de diabet în care sistemul imunitar distruge celulele beta din pancreas, iar producția proprie de insulină dispare aproape complet. Tratamentul cu insulină este necesar de la diagnostic.
diabet de tip 2: Formă de diabet în care organismul produce insulină, dar nu o folosește eficient, iar producția scade treptat în timp. Este cea mai frecventă formă de diabet.
diabet gestațional: Diabet descoperit pentru prima dată în timpul sarcinii, care de obicei dispare după naștere.
diabet secundar: Diabet cauzat de o altă boală sau de un tratament, de exemplu de bolile pancreasului sau de corticosteroizi.
diabet pancreatic (pancreatogen): Diabet secundar apărut după afectarea pancreasului prin pancreatită, operații pe pancreas sau alte boli pancreatice.
LADA: Diabet autoimun cu debut la vârsta adultă, care evoluează mai lent comparativ cu diabetul de tip 1 clasic și poate fi confundat la început cu tipul 2.
MODY: Grup de forme rare de diabet cauzate de modificarea unei singure gene, transmise de obicei în familie din generație în generație.
prediabet: Stadiu în care glicemia este peste normal, dar nu atinge încă pragul de diabet. Riscul de a progresa către diabet este crescut.
debut: Momentul în care boala devine evidentă și se pune diagnosticul.
remisie („luna de miere”): Perioadă de la începutul tratamentului diabetului de tip 1 în care celulele beta rămase încă produc insulină, iar necesarul de insulină injectată scade mult.
recădere după remisie: Sfârșitul perioadei de remisie, când producția proprie de insulină scade din nou, iar dozele de insulină trebuie crescute.
stadiile diabetului de tip 1: Cele trei etape ale bolii. Stadiul 1 are autoanticorpi cu glicemii normale, stadiul 2 adaugă glicemii ușor modificate, iar stadiul 3 este boala manifestă clinic.
evoluție pe termen lung: Modul în care boala și riscul de complicații se schimbă de-a lungul anilor sub tratament.

Fiziologie și imunologie

pancreas: Organ situat în spatele stomacului, care produce enzime digestive și hormoni, printre care insulina și glucagonul.
celule beta: Celulele din insulele Langerhans care produc insulină. În diabetul de tip 1 ele sunt distruse de sistemul imunitar.
insulele Langerhans: Grupuri mici de celule hormonale răspândite în pancreas, care conțin celulele beta producătoare de insulină.
insulină (hormonul): Hormon produs de celulele beta, care permite glucozei să intre în celule și scade astfel glicemia.
glucagon: Hormon produs de pancreas, cu efect opus insulinei. Crește glicemia prin eliberarea glucozei din ficat.
peptid C: Fragment eliberat în sânge odată cu insulina proprie, folosit ca măsură a producției de insulină rămase.
glucoză: Zahăr simplu care circulă în sânge și este principala sursă de energie a celulelor.
glicemie: Concentrația de glucoză din sânge, exprimată în mg/dL sau în mmol/L.
autoimunitate: Reacție greșită a sistemului imunitar, care atacă structuri proprii ale organismului.
proces autoimun: Ansamblul reacțiilor imune îndreptate împotriva celulelor beta, care duce treptat la distrugerea lor.
autoanticorpi: Anticorpi îndreptați împotriva unor structuri proprii. În diabetul de tip 1 apar cu luni sau ani înaintea simptomelor și ajută la diagnostic.
anticorpi anti-GAD (GADA): Autoanticorpi împotriva enzimei GAD din celulele beta, cei mai frecvenți la debutul diabetului autoimun al adultului.
anticorpi anti-IA-2 (IA-2A): Autoanticorpi împotriva proteinei IA-2 din celulele beta, folosiți în diagnosticul diabetului autoimun.
anticorpi anti-ZnT8 (ZnT8A): Autoanticorpi împotriva transportorului de zinc 8 din celulele beta.
autoanticorpi anti-insulină (IAA): Autoanticorpi împotriva insulinei proprii, frecvenți mai ales la copiii mici cu diabet de tip 1.
insulită: Inflamația insulelor Langerhans produsă de atacul autoimun asupra celulelor beta.
sistem imunitar: Ansamblul celulelor și moleculelor care apără organismul de infecții. În bolile autoimune atacă și structuri proprii.
limfocite T: Celule imune cu rol central în distrugerea celulelor beta din diabetul de tip 1.
imunitate celulară: Componenta imunității realizată direct de celule, în special de limfocitele T, nu de anticorpi.
predispoziție genetică: Moștenirea unor variante de gene care cresc riscul de boală, fără să o facă inevitabilă.
HLA: Principalul sistem de gene ale imunității, numit antigenul leucocitar uman. Anumite variante HLA cresc semnificativ riscul de diabet de tip 1.
mimetism molecular: Asemănarea dintre o structură microbiană și una proprie, care poate păcăli sistemul imunitar să atace și celulele proprii.
microbiom intestinal: Totalitatea microorganismelor din intestin. Influențează dezvoltarea imunității și este studiat ca factor în diabetul de tip 1.
factori de mediu: Elemente din afara genelor, cum ar fi infecțiile sau alimentația, care pot contribui la declanșarea bolii.
infecții virale și bacteriene: Infecții studiate ca posibili factori declanșatori sau acceleratori ai autoimunității din diabetul de tip 1.
enterovirusuri: Familie de virusuri frecvente la copii, studiate ca posibil factor declanșator al autoimunității din diabetul de tip 1.
vitamina D: Vitamină cu rol în imunitate și în sănătatea oaselor. Nivelurile scăzute au fost asociate cu un risc mai mare de diabet de tip 1.
factori nutriționali: Elemente din alimentația timpurie studiate în relație cu riscul de diabet de tip 1, de exemplu durata alăptării sau vârsta introducerii glutenului.
factori perinatali: Împrejurări din jurul nașterii, cum ar fi greutatea la naștere sau nașterea prin cezariană, asociate cu variații mici ale riscului de diabet de tip 1.
protejarea celulelor beta: Strategiile prin care se încearcă păstrarea celulelor beta rămase, de la diagnosticul precoce până la terapiile imune.
cortizol: Hormon produs de glandele suprarenale, care crește glicemia. Se eliberează în cantitate mai mare în stres și în boală, iar tratamentul cu corticosteroizi are același efect.
glicogen: Forma în care organismul depozitează glucoza, mai ales în ficat și în mușchi. Ficatul îl transformă înapoi în glucoză atunci când glicemia scade.
adrenalină: Hormon eliberat rapid în stres și în hipoglicemie. Crește glicemia și dă simptomele de avertizare ale hipoglicemiei: tremur, palpitații, transpirații.
gluten: Proteină din grâu, orz și secară. Contează în diabetul de tip 1 deoarece boala celiacă, în care glutenul produce leziuni ale intestinului subțire, apare mai frecvent la acești pacienți comparativ cu populația generală.

Simptome și debut

poliurie: Urinat frecvent și abundent, unul dintre semnele clasice ale glicemiei mari.
polidipsie: Sete intensă și persistentă, care însoțește de obicei poliuria la debutul diabetului.
deshidratare: Pierderea excesivă de apă din organism, frecventă la debutul diabetului din cauza urinării abundente.
debut clasic: Instalarea bolii cu semnele tipice, adică sete intensă, urinat frecvent, scădere în greutate și oboseală.
debut silențios (lent): Instalarea bolii fără simptome evidente, descoperită uneori doar prin analize sau prin screening.
debut cu cetoacidoză: Formă severă de debut în care diagnosticul se pune abia când s-a instalat cetoacidoza diabetică.

Laborator și diagnostic

glicemie à jeun: Glicemia măsurată dimineața, după cel puțin 8 ore fără mâncare. Valorile de 126 mg/dL (7,0 mmol/L) sau mai mari, confirmate la o a doua testare, pun diagnosticul de diabet.
glicemie aleatorie: Glicemia măsurată în orice moment al zilei, indiferent de mese. O valoare de 200 mg/dL (11,1 mmol/L) sau mai mare, împreună cu simptome tipice, pune diagnosticul de diabet.
hemoglobina glicată (HbA1c): Procentul de hemoglobină de care s-a legat glucoza. Reflectă glicemia medie din ultimele 2–3 luni.
glicemia medie estimată (eAG): Glicemia medie calculată din HbA1c, exprimată în aceleași unități ca glicemia de zi cu zi.
TTGO: Testul de toleranță la glucoză pe cale orală. Măsoară glicemia înainte și la 2 ore după o băutură standard cu 75 g de glucoză.
criterii de diagnostic: Pragurile de glicemie și de HbA1c stabilite internațional, de la care se pune diagnosticul de diabet.
screening: Testarea persoanelor fără simptome, pentru a descoperi boala sau riscul ei cât mai devreme.
corpi cetonici: Substanțe produse de ficat când celulele nu pot folosi glucoza și ard grăsimi în exces. În lipsa insulinei se acumulează periculos.
cetonemie: Prezența corpilor cetonici în sânge, măsurabilă cu teste rapide.
cetonurie: Prezența corpilor cetonici în urină, detectabilă cu bandelete.
glicozurie: Prezența glucozei în urină. Apare când glicemia depășește pragul renal de aproximativ 180 mg/dL (10,0 mmol/L).
creatinină serică: Analiză de sânge care reflectă funcția rinichilor și intră în calculul eGFR.
AST (transaminază): Enzimă hepatică măsurată în sânge, folosită printre altele în scorul FIB-4 pentru fibroza ficatului.
ALT (transaminază): Enzimă hepatică măsurată în sânge împreună cu AST, folosită în același scor FIB-4 pentru fibroza ficatului.
colesterol HDL: Fracțiunea de colesterol care duce colesterolul din pereții vaselor înapoi spre ficat. Valorile mari sunt de obicei de dorit, de aceea i se spune „colesterolul bun”.
colesterol LDL: Fracțiunea de colesterol care se depune în peretele arterelor. Valorile mari cresc riscul de infarct și de accident vascular cerebral, de aceea i se spune „colesterolul rău”.
trombocite: Celulele sângelui implicate în coagulare. Numărul lor intră în calculul scorului FIB-4.
eGFR: Rata estimată a filtrării glomerulare, adică măsura standard a funcției rinichilor, calculată din creatinină, vârstă și sex.
funcție renală: Capacitatea rinichilor de a filtra sângele, urmărită periodic la pacienții cu diabet.
fibroză hepatică: Cicatrizarea treptată a ficatului. Riscul ei poate fi estimat neinvaziv cu scorul FIB-4.

Complicații acute

hipoglicemie: Scăderea glicemiei sub 70 mg/dL (3,9 mmol/L). Dă tremurături, transpirații, foame și nevoia de a mânca imediat hidrați de carbon rapizi.
hipoglicemie severă: Hipoglicemia la care persoana are nevoie de ajutorul altcuiva pentru a-și reveni.
hiperglicemie: Creșterea glicemiei peste valorile țintă.
cetoacidoză diabetică: Complicație acută gravă cauzată de lipsa insulinei, cu acumulare de corpi cetonici și acidifierea sângelui. Este o urgență medicală.
comă hipoglicemică: Pierderea stării de conștiență din cauza unei hipoglicemii severe.
tratamentul hipoglicemiei: Corectarea rapidă a glicemiei cu aproximativ 15 g de hidrați de carbon rapizi, repetată la nevoie după 15 minute.
glucagon de urgență: Medicament care crește rapid glicemia, folosit în hipoglicemia severă când persoana nu poate înghiți.

Insulinoterapie

insulinoterapie: Tratamentul cu insulină administrată din exterior, indispensabil în diabetul de tip 1.
insulină bazală: Insulina cu acțiune prelungită care acoperă nevoile organismului între mese și pe timpul nopții.
insulină prandială (bolus): Insulina administrată la mese, pentru a acoperi hidrații de carbon consumați.
insulină rapidă: Analog de insulină pentru mese, care începe să acționeze în 10–20 de minute și durează 3–5 ore.
insulină ultrarapidă: Analog de masă cu debut și mai rapid, potrivit administrării imediat înainte de masă.
insulină cu acțiune lungă: Insulină bazală cu profil cât mai plat, care acoperă aproximativ 24 de ore sau mai mult. Analogii lenți folosiți astăzi sunt glargin și degludec.
insulină intermediară (NPH): Insulină umană bazală cu durată de aproximativ 12–16 ore, folosită astăzi mai rar comparativ cu analogii lenți.
insulină umană: Insulină identică cu cea produsă de om, obținută prin biotehnologie. Formele ei sunt insulina regular pentru mese și NPH ca bazală.
analogi de insulină: Insuline modificate ușor față de insulina umană, pentru un profil de acțiune mai convenabil, fie mai rapid, fie mai lent și mai stabil.
schema bazal-bolus: Schema de tratament care combină o insulină bazală cu bolusuri de masă și de corecție, cea mai apropiată de secreția naturală.
injecții zilnice multiple: Aplicarea schemei bazal-bolus prin mai multe injecții pe zi cu stiloul de insulină.
doză de insulină: Cantitatea de insulină administrată o dată, exprimată în unități internaționale.
stilou de insulină (pen): Dispozitiv de injectare în formă de stilou, cu cartuș de insulină și selector de doză.
ac de stilou: Ac scurt de unică folosință, atașat stiloului pentru fiecare injecție.
tehnica de injectare: Modul corect de administrare subcutanată a insulinei, care influențează direct absorbția ei.
rotația locurilor de injectare: Schimbarea sistematică a locului injecției, pentru a preveni lipohipertrofia.
lipohipertrofie: Îngroșarea țesutului gras din locurile injectate repetat, care face absorbția insulinei imprevizibilă.
raport insulină-hidrați de carbon (ICR): Numărul de grame de hidrați de carbon acoperit de o unitate de insulină, folosit la calculul bolusului de masă.
factor de corecție (ISF): Numărul de mg/dL cu care o unitate de insulină scade glicemia, folosit la calculul dozei de corecție.
doză de corecție: Insulina suplimentară administrată pentru a readuce la țintă o glicemie mare.
insulină degludec: Insulină bazală cu acțiune foarte lungă, care acoperă peste 24 de ore și se administrează o dată pe zi.
insulină glargin: Insulină bazală cu acțiune lungă, administrată de obicei o dată pe zi. Există în două concentrații, care nu se înlocuiesc una pe alta fără indicația medicului.
teplizumab: Anticorp monoclonal care întârzie trecerea de la stadiul 2 la stadiul 3 al diabetului de tip 1, la persoane cu autoanticorpi și cu glicemii deja modificate.

Senzori de glicemie

senzor de glicemie: Dispozitiv purtat pe corp care măsoară concentrația de glucoză la interval de câteva minute, fără înțepături repetate în deget.
monitorizare continuă a glicemiei (CGM): Măsurarea automată a glucozei zi și noapte cu un senzor, cu afișarea valorilor și a tendinței.
senzor în timp real: Senzor care transmite automat fiecare valoare către telefon sau receptor și poate alarma singur.
senzor cu scanare intermitentă: Senzor care afișează valoarea la apropierea telefonului sau a cititorului de senzor.
senzor transcutanat: Senzor cu un filament subțire introdus prin piele, purtat de obicei 7–15 zile.
senzor implantabil: Senzor introdus complet subcutanat printr-o procedură mică, cu durată de funcționare de câteva luni.
lichid interstițial: Lichidul dintre celule, în care senzorii măsoară de fapt glucoza.
decalaj senzor-sânge: Întârzierea de câteva minute a valorii din lichidul interstițial față de glicemia din sânge, vizibilă mai ales la variațiile rapide.
calibrare: Ajustarea senzorului după o glicemie măsurată din deget. Senzorii moderni vin calibrați din fabrică.
perioadă de încălzire: Intervalul de după montare în care senzorul nu afișează încă valori.
acuratețe: Gradul de apropiere a valorilor senzorului de glicemia reală.
utilizare adjuvantă: Folosirea senzorului doar ca informație suplimentară, cu deciziile de tratament confirmate prin glucometru.
utilizare non-adjuvantă: Folosirea senzorului direct pentru deciziile de dozare, fără confirmare prin glucometru.
senzor integrat (iCGM): Senzor certificat să comunice sigur cu alte dispozitive, de exemplu cu pompele automate.
interoperabilitate: Capacitatea senzorilor, pompelor și algoritmilor de la producători diferiți de a lucra împreună.
transmițător: Componenta senzorului care trimite valorile fără fir către telefon sau receptor.
receptor: Aparat dedicat care afișează valorile senzorului, folosit în locul telefonului.
aplicator: Dispozitivul cu care senzorul se montează pe piele printr-o simplă apăsare.
alarme: Avertizările sonore sau vibrațiile senzorului la glicemii mici, mari sau în schimbare rapidă.
săgeți de tendință: Săgețile de pe afișaj care arată direcția și viteza de schimbare a glicemiei.
glucometru: Aparatul clasic care măsoară glicemia dintr-o picătură de sânge din deget.
înțepătura în deget: Recoltarea picăturii de sânge pentru glucometru cu un dispozitiv de înțepare.
senzor profesional: Senzor montat în cabinet și purtat o perioadă scurtă, cu datele analizate de medic la final.
durată de funcționare: Numărul de zile în care un senzor măsoară după montare, stabilit de producător.
transmiterea și stocarea datelor: Drumul valorilor de la senzor către aplicații și platforme, unde pot fi văzute și de echipa medicală sau de familie.

Pompe de insulină

pompă de insulină: Dispozitiv purtat pe corp care administrează continuu insulină rapidă subcutanat și înlocuiește injecțiile multiple.
pompă cu tub: Pompă purtată în buzunar sau la curea, legată de corp printr-un tub subțire și un set de perfuzie.
pompă fără tub (plasture): Pompă mică lipită direct pe piele și comandată de la distanță, fără tub exterior.
plasture cu insulină bazală: Dispozitiv de tip plasture care administrează doar insulina bazală, în ritm constant.
plasture pentru bolus: Dispozitiv de tip plasture care administrează doar bolusuri la mese, prin apăsare.
pompă implantabilă: Pompă plasată chirurgical în abdomen, care eliberează insulina în interiorul corpului. Este folosită rar, în situații speciale.
rată bazală: Cantitatea mică de insulină administrată de pompă în fiecare oră, care înlocuiește insulina bazală injectată.
bolus: Doza de insulină administrată o dată, la masă sau pentru corecție.
set de perfuzie: Ansamblul de tub și canulă care duce insulina de la pompă subcutanat. Se schimbă la 2–3 zile.
canulă: Tubul foarte subțire de plastic sau de oțel introdus subcutanat, prin care intră insulina.
cateter: Denumirea generică a tubulaturii prin care pompa administrează insulina.
rezervor: Recipientul din pompă care se umple cu insulină rapidă.
ocluzie: Blocarea fluxului de insulină pe tub sau pe canulă, semnalată de alarma pompei. Netratată, duce rapid la hiperglicemie și cetoză.
perfuzie subcutanată continuă: Termenul medical pentru administrarea neîntreruptă de insulină subcutanat, realizată de pompă.
buclă închisă hibridă: Sistem în care algoritmul ajustează automat insulina bazală după valorile senzorului, iar bolusurile de masă rămân în seama utilizatorului.
sistem automatizat de administrare a insulinei: Ansamblul format din pompă, senzor și algoritm, care ajustează singur administrarea insulinei.
imitarea secreției naturale: Scopul tratamentului modern, adică reproducerea cât mai fidelă a felului în care pancreasul sănătos eliberează insulina.

Nutriție și stil de viață

hidrați de carbon (HC): Nutrienții din alimente care cresc direct glicemia, de la zaharurile simple la amidon. Se mai numesc glucide sau carbohidrați.
numărarea hidraților de carbon: Estimarea gramelor de HC din fiecare masă, baza calculului bolusului în diabetul de tip 1.
indice glicemic: Măsura vitezei cu care un aliment crește glicemia, în comparație cu glucoza pură.
porție: Cantitatea de aliment consumată efectiv, exprimată în grame sau în măsuri casnice.
activitate fizică: Orice mișcare care consumă energie. Scade de obicei glicemia și cere adaptarea dozelor sau gustări suplimentare.
exces ponderal: Greutatea peste intervalul normal, definită la adult printr-un IMC de 25 kg/m² sau mai mare.

Scoruri și calculatoare

indicele de masă corporală (IMC): Raportul dintre greutate și pătratul înălțimii, folosit pentru clasificarea greutății la adult.
eGFR CKD-EPI 2021: Formula standard actuală de estimare a funcției renale la adult, din creatinină, vârstă și sex.
formula Schwartz: Formula de estimare a eGFR la copii, care folosește înălțimea și creatinina.
FIB-4: Scor calculat din vârstă, transaminaze și trombocite, care estimează riscul de fibroză hepatică.
FINDRISC: Chestionar validat care estimează riscul de a dezvolta diabet de tip 2 în următorii 10 ani.
PREVENT: Set de ecuații al American Heart Association care estimează riscul de boală cardiovasculară la 10 și la 30 de ani, folosind și funcția renală.
PHQ-9: Chestionar de nouă întrebări despre ultimele două săptămâni, folosit pentru orientare în depresie. Nu pune singur diagnosticul.
GAD-7: Chestionar de șapte întrebări despre ultimele două săptămâni, folosit pentru orientare în anxietate. Nu pune singur diagnosticul.
convertor de unități: Instrument care transformă valorile analizelor între unități, de exemplu glicemia între mg/dL și mmol/L.
percentilă: Poziția unei valori față de un grup de referință de aceeași vârstă și același sex. Percentila 50 înseamnă valoarea de mijloc a grupului.

Epidemiologie și psihologie

incidență: Numărul de cazuri noi apărute într-o populație într-un interval de timp, de obicei într-un an.
prevalență: Numărul total de persoane care trăiesc cu boala la un moment dat într-o populație.
mortalitate: Frecvența deceselor asociate bolii într-o populație, urmărită pentru a măsura progresul îngrijirii.
speranță de viață: Numărul mediu de ani rămași de trăit, estimat statistic. Este un indicator urmărit constant în studiile despre diabet.
stres: Reacția organismului la solicitări. Hormonii de stres cresc glicemia, iar stresul psihic interferă cu îngrijirea zilnică.
impact psihologic: Povara emoțională a unei boli cronice, de la epuizare la anxietate, care merită discutată deschis cu echipa medicală.
sprijin psihologic: Ajutorul specializat sau din comunitate pentru povara emoțională a diabetului.
boli autoimune asociate: Alte boli autoimune mai frecvente la pacienții cu diabet de tip 1, în primul rând tiroidita autoimună și boala celiacă.
tiroidita autoimună: Inflamația autoimună a glandei tiroide, cea mai frecventă boală asociată diabetului de tip 1.
boala celiacă: Intoleranța autoimună la gluten, căutată periodic prin analize la pacienții cu diabet de tip 1.

Complicații cronice

retinopatie diabetică: Afectarea vaselor mici din retină, produsă de glicemiile mari menținute ani la rând. Se depistează prin examinarea fundului de ochi înainte de a da simptome.
neuropatie diabetică: Afectarea nervilor, cel mai des la picioare, cu amorțeli, furnicături sau durere. Poate scădea sensibilitatea, iar rănile trec astfel neobservate.
nefropatie diabetică: Afectarea rinichilor, urmărită prin albumina din urină și prin rata de filtrare glomerulară estimată.

Medicamente orale

metformin: Medicament oral folosit ca primă alegere în diabetul de tip 2. Scade producția de glucoză a ficatului și nu produce singur hipoglicemie.
sulfoniluree: Clasă de medicamente orale folosite în diabetul de tip 2, care stimulează celulele beta să elibereze insulină. Pot produce hipoglicemie, spre deosebire de metformin.

Abrevieri

ADA: American Diabetes Association, asociația americană de diabet, autoarea standardelor anuale de îngrijire.
AST: aspartat aminotransferaza, transaminază folosită în scorul FIB-4.
CGM: continuous glucose monitoring, monitorizarea continuă a glicemiei.
CKD-EPI: Chronic Kidney Disease Epidemiology Collaboration, formula standard de calcul al eGFR.
DZ: diabet zaharat.
eAG: estimated average glucose, glicemia medie estimată din HbA1c.
EASD: European Association for the Study of Diabetes, asociația europeană pentru studiul diabetului.
eGFR: estimated glomerular filtration rate, rata estimată a filtrării glomerulare.
FIB-4: Fibrosis-4, scorul de estimare a riscului de fibroză hepatică.
FINDRISC: Finnish Diabetes Risk Score, chestionarul de risc de diabet de tip 2.
GADA: autoanticorpii împotriva decarboxilazei acidului glutamic (GAD).
HbA1c: hemoglobina glicată.
HC: hidrați de carbon.
HLA: human leukocyte antigen, antigenul leucocitar uman.
IA-2A: autoanticorpii împotriva proteinei IA-2 din celulele beta.
IAA: insulin autoantibodies, autoanticorpii anti-insulină.
ICD-10: clasificarea internațională a bolilor, revizia a 10-a.
iCGM: integrated CGM, senzorul integrat certificat pentru interoperabilitate.
ICR: insulin-to-carbohydrate ratio, raportul insulină-hidrați de carbon.
IMC: indicele de masă corporală.
ISF: insulin sensitivity factor, factorul de sensibilitate la insulină, numit și factor de corecție.
ISPAD: International Society for Pediatric and Adolescent Diabetes, societatea internațională pentru diabetul copilului și adolescentului.
LADA: latent autoimmune diabetes in adults, diabetul autoimun latent al adultului.
MODY: maturity-onset diabetes of the young, diabetul monogenic cu debut la vârstă tânără.
NPH: neutral protamine Hagedorn, insulina umană cu acțiune intermediară.
OMS: Organizația Mondială a Sănătății.
TTGO: testul de toleranță la glucoză pe cale orală.
UI: unitate internațională, unitatea de măsură a dozelor de insulină.
ZnT8A: autoanticorpii împotriva transportorului de zinc 8.