Alcoolul și riscul de hipoglicemie în următoarele 24 de ore

Ficatul e obligat să se ocupe cu prioritate de alcool. Cât timp îl descompune, producerea de glucoză nouă din proteine și din alte materii prime, numită gluconeogeneză, scade aproape la jumătate [1] [2] [3]. Între mese și noaptea, ficatul eliberează o parte din această glucoză în sânge și previne astfel hipoglicemia. Dacă din ficat se eliberează mai puțină glucoză, aceeași doză de insulină bazală scade glicemia mai mult comparativ cu zilele fără alcool.

Alcoolul slăbește și apărarea hormonală împotriva hipoglicemiei. După câteva pahare, hormonul de creștere și cortizolul răspund mai slab la scăderea glicemiei [4] [5]. În plus, simți mai greu primele semne de hipoglicemie [2]. Zahărul din băutură poate crește glicemia la început, iar ulterior scăderea glicemiei poate apărea abia după câteva ore [1].

Până la 24 de ore după ultimul pahar [1]. Cel mai des hipoglicemia apare la 6–12 ore după consumul de alcool, adică în a doua parte a nopții sau dimineața [6]. După 2–3 pahare de vin, hipoglicemia poate apărea abia a doua zi, după micul dejun, în jurul orei 10–11, așa cum arată figura de mai jos [7].

Hipoglicemia de a doua zi este asociată cu secreția mai mică de hormon de creștere din timpul nopții [7]. În mod normal, acest hormon ajută la menținerea glicemiei în orele dimineții. De aceea, riscul de hipoglicemie nu se încheie la culcare. În noaptea respectivă verifică să ai alarmele senzorului pornite, iar a doua zi testează-ți glicemia la trezire și după micul dejun [2] [7].

Nu există o cantitate fără risc de hipoglicemie. Riscul crește cu fiecare pahar, deoarece scad în același timp producția de glucoză din ficat, judecata și percepția semnelor de hipoglicemie [1]. Hipoglicemiile severe după consumul de alcool sunt mai frecvente la pacienții care beau de obicei cel puțin două băuturi la o singură ocazie [8]. Nici pentru sănătate în general nu există un nivel sigur de consum, iar cine nu bea nu are motive să înceapă [9].

Dacă decizi totuși să bei ceva, limitele pentru adulți sunt cel mult o băutură pe zi pentru femei și cel mult două pentru bărbați [9]. O băutură înseamnă aproximativ 150 ml de vin, 330 ml de bere sau 40 ml de tărie, adică 12–14 g de alcool. Alege cantități mici, consumă alcool doar cu mâncare și păstrează glucometrul la îndemână [9] [10].

Da. Pe stomacul gol, rezervele de glicogen din ficat sunt mai mici, iar alcoolul reduce producerea de glucoză nouă din alte materii prime [2]. Riscul este și mai mare după un efort fizic, cum ar fi dansul, sau după o masă sărită, când rezervele de glicogen sunt mai mici [1] [2].

Alcoolul se consumă numai împreună cu mâncare [10]. Alimentele aduc hidrați de carbon (HC) în orele în care ficatul produce mai puțină glucoză și încetinesc absorbția alcoolului. Consumat în timpul mesei, alcoolul de obicei nu scade glicemia în orele următoare [11]. Paharele băute seara, după cină, pot duce însă la hipoglicemie în dimineața următoare [7].

Berea da, vinul sec aproape deloc. O bere obișnuită are în jur de 3–4 g de HC la 100 ml, deci o sticlă de 330 ml aduce 10–13 g de HC. Berea fără alcool poate avea și mai mulți HC, în jur de 5–6 g la 100 ml [12]. Vinul sec are sub 2 g de zahăr la un pahar, iar tăriile nu conțin HC. Vinul dulce, cidrul, lichiorurile și băuturile îndulcite din comerț aduc mult mai mult, uneori 20–30 g de HC la o porție.

Zahărul din băutură crește glicemia la început, apoi alcoolul o scade peste câteva ore [1]. Dacă administrezi insulină pentru toți HC din bere, efectul dozei de insulină se adaugă la scăderea glicemiei de mai târziu. Stabilești cu medicul tău din timp dacă acoperi cu insulină HC din băuturile alcoolice și în ce proporție. HC din berea fără alcool se numără la fel ca HC din orice altă băutură.

Planul se stabilește din timp, cu medicul, nu la masă. Regula cea mai importantă privește corecțiile. După consumul de alcool, o glicemie mare la culcare nu se corectează ca de obicei, deoarece scăderea glicemiei apare oricum peste câteva ore [1]. Situațiile în care eviți corecțiile sunt descrise pe pagina despre factorul de sensibilitate.

Mulți pacienți au nevoie de o doză mai mică de insulină la cină sau de mai puțină insulină bazală pentru noaptea respectivă. Dovezile pentru o anumită reducere sunt puține, deci mărimea ei o stabilești din timp cu medicul, după graficele senzorului [10]. Nu renunța însă la insulina bazală, deoarece alcoolul poate crește și riscul de cetoacidoză diabetică [1].

O gustare cu HC care se absorb lent, cum ar fi o felie de pâine, un iaurt sau un fruct [2]. Rolul ei este să acopere orele în care ficatul produce mai puțină glucoză. Nu este nevoie de o masă întreagă, iar gustarea se ia fără bolus de insulină, dacă planul stabilit cu medicul nu prevede altfel. Dulciurile concentrate cresc glicemia prea repede, iar efectul lor durează prea puțin.

Testează-ți glicemia înainte de culcare. O glicemie sub 100 mg/dL (5,6 mmol/L) la culcare poate dubla riscul unei hipoglicemii nocturne [2]. Păstrează alarmele senzorului pornite toată noaptea, deoarece o alarmă de încredere te ajută să ieși mai repede dintr-o hipoglicemie nocturnă [13]. Dacă senzorul permite partajarea datelor, o persoană apropiată poate primi și ea alarmele [1]. Dacă locuiești singur, spune cuiva că ai băut și roagă-l să îți dea un telefon de verificare în dimineața următoare.

Da, iar această asemănare poate întârzia tratamentul hipoglicemiei. Vorbirea greoaie, mersul nesigur, somnolența și confuzia apar și în hipoglicemie și după consumul de alcool [6]. Cei din jur pot pune semnele pe seama băuturii, iar hipoglicemia poate rămâne astfel netratată [1]. După o cantitate moderată de alcool, hipoglicemia este recunoscută mult mai rar, deși transpirația este intensă [14].

Doar testarea glicemiei deosebește cu certitudine hipoglicemia de efectul alcoolului. După consumul de alcool, senzorul poate fi ceva mai puțin exact, deci confirmă cu glucometrul o valoare mică sau una care nu se potrivește cu ce simți [15]. Poartă o brățară sau un card de identificare medicală care arată că ai diabet de tip 1 și folosești insulină [16]. Dacă nu poți înghiți, nu răspunzi sau ai convulsii, cei din jur nu îți dau nimic pe gură, îți dau glucagon și cheamă imediat serviciul de urgență [17].

Cel puțin o persoană cu care petreci seara. Ea trebuie să știe că ai diabet, cum arată o hipoglicemie la tine și unde ții glucoza și glucagonul. Spune-i din timp, înainte de primul pahar, deoarece în timpul unui episod hipoglicemic judecata este afectată și poți nega că ai o problemă [2]. Stabilește tot atunci cum ajungi acasă, deoarece după consumul de alcool nu poți să conduci, nici măcar sub limita legală [18].

După consumul de alcool, glucagonul crește în continuare glicemia, dar efectul lui poate fi mai mic [19]. Într-o hipoglicemie severă, persoana care te ajută îți dă glucagonul și cheamă în același timp serviciul de urgență [17]. Pașii pentru cei din jur sunt pe pagina despre hipoglicemia severă.

Da. Zahărul din suc sau din sirop crește glicemia în prima oră, iar glicemia mare de pe glucometru dă impresia că ești în siguranță [1]. Alcoolul din același pahar acționează însă ore întregi, după ce zahărul a fost consumat. Rezultatul este o glicemie mare seara și una mică noaptea sau dimineața [6].

A doua capcană este corecția. O doză de insulină de corecție administrată pentru creșterea glicemiei de după cocktail își adaugă efectul la scăderea glicemiei de mai târziu. Dacă alegi băuturi amestecate, cere amestecul fără ingrediente cu zahăr și nu face corecțiile ca de obicei în seara respectivă. Băutura cu îndulcitor previne creșterea glicemiei de la început, dar nu și scăderea glicemiei care apare mai târziu după consumul de alcool.