Diferențele dintre pompă și injecțiile zilnice multiple

În cazul injecțiilor zilnice multiple folosești două tipuri de insulină. O insulină cu acțiune lungă (analog lent), administrată o dată sau de două ori pe zi, acoperă nevoia de bază dintre mese și din timpul nopții. O insulină cu acțiune rapidă (analog rapid) se administrează înainte de fiecare masă și pentru corectarea unei glicemii mari [1]. Fiecare doză înseamnă o injecție separată, la un moment bine stabilit.

Pompa administrează doar insulină cu acțiune rapidă (analog rapid), tot subcutanat, printr-o canulă subțire [2]. Pompa asigură un debit permanent de bază, prin ratele bazale pe care le poți alege diferit pe parcursul zilei, iar la masă dai un bolus prin apăsarea unor butoane. Nu mai ai nevoie de insulina cu acțiune lungă. O pompă poate fi legată la un senzor de glicemie, care ajută astfel la reglarea automată a debitului de insulină [3].

Cu stiloul te înțepi de mai multe ori în fiecare zi, practic pentru fiecare administrare (dacă nu folosești un port de injectare, cum este i-port, o canulă lipită pe piele prin care se injectează câteva zile fără înțepături noi). Ai nevoie de o injecție pentru insulina bazală, plus câte o injecție înainte de fiecare masă și pentru corecții [1]. În total ajungi în general la 4-8 înțepături pe zi, zi după zi.

Cu pompa introduci canula (o înțepătură) și o schimbi la trei zile (la nevoie mai repede) [4]. Între schimbări administrezi insulina prin apăsarea unor butoane, fără alte înțepături. În acest fel numărul de înțepături pentru administrarea insulinei scade enorm comparativ cu stiloul. Dacă porți și un senzor de glicemie, acesta are înțepătura lui separată la montare, dar dispare marea majoritate a înțepăturilor cu glucometrul, așa cum arată figura de mai jos [3].

În folosirea de zi cu zi, nu. Pompa acoperă atât insulina bazală, cât și insulina de la mese, deci nu mai ai nevoie de injecții zilnice cu stiloul cât timp pompa funcționează bine [2].

Totuși, păstrează mereu la îndemână un stilou sau o seringă cu insulină rapidă și, separat, insulină cu insulină cu acțiune lentă, ca rezervă. Dacă pompa se strică, va trebui să treci repede pe injecții. Glicemia și corpii cetonici pot crește foarte repede când administrarea de insulină se întrerupe, mai ales noaptea [5]. Motivul este că pompa folosește doar insulină cu acțiune rapidă, fără o rezervă cu acțiune lungă.

Da, de obicei ai mai multă libertate. Poți să dai doza pentru masă prin apăsarea unor butoane, mai ușor și mai discret comparativ cu pregătirea unei injecții noi. Calculatorul pompei te ajută să calculezi doza, pornind de la cantitatea de carbohidrați și de la glicemia de moment [6].

În plus, poți întinde doza pe un interval mai lung, la mesele bogate în grăsimi și proteine sau la mesele care durează mai mult [7]. Debitul de insulină bazală asigură un fundament care îți permite să mănânci la ore variabile, doar să faci o doză prandială înaintea mesei [8].

În cazul injecțiilor zilnice multiple, doza de insulină bazală asigură un debit de insulină relativ fix pentru tot intervalul acoperit. Ajustarea dozei se face injectând o cantitate diferită data următoare, iar schimbarea dozei influențează destul de uniform următoarele 24 de ore. Dozele de la mese le calculezi după raportul insulină/carbohidrați și după factorul de corecție, apoi le administrezi cu stiloul [1].

Pe pompă, debitul de insulină bazală este setat prin ratele bazale, care pot fi diferite de la o oră la alta [9]. De exemplu, poți programa mai multă insulină dimineața devreme și mai puțină în timpul nopții. Poți seta și o rată temporară, mai mare sau mai mică pentru câteva ore, pentru sport sau în timpul unei afecțiuni acute [10]. O pompă legată de un senzor, cu funcționare în buclă închisă, poate să regleze singură debitul de insulină bazală și poate da corecții automate repetate [11]. Injecțiile nu pot face asta.

La început da, ai mai multe de învățat. Pompa este un dispozitiv cu meniuri și setări, cum ar fi ratele bazale, raportul insulină/carbohidrați și factorul de corecție. Se adaugă introducerea și îngrijirea canulei, umplerea rezervorului și reacția la alarme. Ai nevoie de instruire și de sprijin din partea echipei tale de diabet [12]. După ce parcurgi această instruire, numită și școala de pompe, o să vezi că gestionarea zilnică a diabetului devine mai ușoară și mai comodă.

Ai mai puține injecții, dai bolusurile prin apăsarea unor butoane și folosești un calculator de bolus foarte util în general. Trebuie să știi și cum să reacționezi când ceva se defectează, să ai un plan de rezervă, inclusiv pentru trecerea temporară, la nevoie, pe injecții [3]. Injecțiile sunt mai simplu de învățat la început, dar te limitează în intervenții pe termen lung.

Nu. Fluxul continuu de insulină bazală îți acoperă nevoile dintre mese, așa că nu ești obligat să mănânci la ore fixe pentru a te potrivi cu acțiunea insulinei [8]. Poți amâna, muta sau sări peste o masă mai ușor.

Când mănânci, dai un bolus pentru acea masă și îl calculezi după cantitatea de carbohidrați pe care o mănânci efectiv. Dacă glicemia dinaintea mesei este mare, adaugi la acest bolus și doza de corecție. Aceasta este una dintre libertățile tratamentului cu pompă. La un sistem în buclă închisă, debitul de insulină bazală se reglează automat, însă tot va trebui să anunți masa prin administrarea unui bolus prandial [13].