Durata de funcționare a unui senzor de glicemie (CGM)

Un senzor de glicemie funcționează un număr limitat de zile, stabilit de producător. Senzorii transcutanați, care au un filament fin subcutanat, funcționează de obicei între 7 și 15 zile [1]. Dispozitivul numără timpul scurs și te anunță când se apropie de final, astfel încât să poți pregăti un senzor nou. Indiferent de tip, fiecare senzor are nevoie la început de o scurtă perioadă de încălzire, în care nu afișează încă valorile estimate ale glicemiei [2].

Senzorii implantabili, montați subcutanat de un medic, funcționează până la un an, așa cum arată figura de mai jos [3].

Când senzorul ajunge la finalul duratei de funcționare, oprește transmiterea valorilor, iar aplicația sau cititorul afișează faptul că a expirat. De regulă, sistemul te avertizează din timp, cu câteva ore sau cu o zi înainte, astfel încât să nu fii luat prin surprindere [1].

Din acel moment nu mai primești valori noi. Pentru a continua monitorizarea este nevoie să aplici un senzor nou dacă este transcutanat sau să mergi la medic pentru a-l înlocui pe cel implantabil. Dacă trebuie să iei o decizie de tratament în intervalul fără senzor, va trebui să verifici glicemia cu un glucometru.

În mod oficial, nu. Senzorul se oprește automat după terminarea perioadei aprobate de utilizare, deoarece este programat de producător să facă asta [1]. Nu există o modalitate sigură sau acceptată de a-i prelungi utilizarea peste timpul aprobat. Orice încercare de a-l forța să meargă mai departe dă valori în care nu poți avea încredere, așa că nu îți poți baza deciziile de tratament pe ele.

Spre finalul duratei, precizia măsurătorilor scade oricum, deoarece enzima folosită de senzorii transcutanați se degradează, iar pe suprafața de lucru se depun tot felul de proteine și celule [4]. Pentru siguranța ta, folosește fiecare senzor numai în durata de funcționare aprobată de producător.

Senzorii transcutanați măsoară concentrația de glucoză cu ajutorul unei substanțe, o enzimă, care se consumă treptat. Pe măsură ce trec zilele, această enzimă slăbește, iar semnalul devine mai puțin exact. Acesta este principalul motiv al limitei de timp de utilizare impusă de producător [1].

În plus, organismul reacționează la corpul străin introdus subcutanat. O serie de proteine și celule se adună în jurul filamentului și formează un strat subțire, care împiedică glucoza să ajungă la senzor [4]. La aceasta se adaugă faptul că adezivul și bateria au și ele o durată de utilizare limitată.

Da. Senzorii implantabili funcționează mult mai mult timp, mai exact până la un an, comparativ cu cei transcutanați, care rezistă în general până la două săptămâni [3]. Senzorii implantabili folosesc o metodă de măsurare diferită, mai rezistentă în timp [5].

Fiind montați subcutanat, la 2-3 mm adâncime și utilizând un transmițător oricând detașabil, ei evită problemele de piele cauzate de adeziv și riscul de a se desprinde din greșeală. În schimb, necesită o mică procedură la cabinetul medical, unde personalul medical introduce senzorul și, la sfârșit, îl scoate [5].

Depinde de modul în care este construit sistemul. La senzorii transcutanați moderni, senzorul și transmițătorul formează o singură piesă. Drept urmare, când timpul de utilizare se încheie, trebuie să arunci întreaga unitate ca deșeu înțepător, într-un recipient rigid, potrivit indicațiilor producătorului și să aplici una nouă. La sistemele mai vechi, la care senzorul și transmițătorul sunt piese separate, se înlocuiește doar senzorul, iar transmițătorul reutilizabil se păstrează și se reatașează la noul senzor.

Senzorul implantabil se scoate și se introduce unul nou, în general în brațul celălalt. Transmițătorul purtat deasupra pielii este reutilizabil. Regula generală este că partea aflată în contact cu corpul este cea care expiră și se înlocuiește, iar componentele electronice reutilizabile se păstrează atunci când construcția sistemului o permite.